Scufita Rosie - O reactie martiana

"Intro zi, mama o trimite pe Scufita Rosie (SR) in padure, sa-i duca bunicii de mancare, iar pe drum, ea se intalneste cu un lup. Ce fel de mama trimite o fetita in padure, cand acolo exista lupi? De ce nu s-a dus chiar mama, sau de ce nu a insotito pe SR? Daca bunica era asa neajutorata, de ce o lasa mama sa locuiasca de una singura, intro coliba, atat de departe? Si daca SR trebuia totusi sa mearga la bunica, de ce mama nu a avertizato sa nu se opreasca la vorba cu lupii?

Povestea arata ca fetitei nu i s-a spus clar niciodata ca e periculos sa faca asa ceva. Nici o mama nu poate fi atat de proasta; se pare, asadar, ca mamei nu-i pasa prea mult ce se intampla cu SR sau poate chiar voia sa scape de ea. De asemenea, nici o fetita nu poate fi atat de proasta: cum a putut SR sa se uite la ochii, urechile, mainile si dintii lupului si sa creada ca e bunica ei? De ce nu a fugit din coliba cat mai repede? Si apoi, ce fetita rautacioasa, sa adune pietre si sa le puna in burta lupului! In orice caz, orice fata cu judecata sanatoasa, dupa ce a vorbit cu lupul, nu s-ar fi porit sa culeaga flori, ci si-ar fi spus: "ticalosul ala o sa o manance pe bunica daca nu gasesc repede pe cineva care sa ma ajute!"

Nici macar bunica si vanatorul nu sunt dincolo de orice banuiala. Daca privim dramatis persoane din aceasta poveste ca pe niste oameni adevarati, fiecare cu propriul scenariu, vedem cat de bine se impletesc personalitatile lor, dintr-un punct de vedere martian.

1. Mama incearca, evident, sa isi piarda "accidental" fiica sau, cel putin, vrea sa sfarseasca prin a spune: "ce groaznic, in vremurile astea nu mai poti nici macar sa te plimbi prin parc fara ca un lup ..." etc.

2. Lupul, in loc sa manance ierburi si alte asemenea vietati, se intinde evident mai mult decat ii e plapuma si stie probabil ca in felul asta va sfarsi prost, asa ca pesemne cauta necazul cu lumanarea. Evident, l-a citit pe Nietzsche sau alt ganditor din aceasta categorie (daca poate sa vorbeasca si sa-si puna pe cap boneta, de ce nu ar fi in stare sa citeasca?), iar motto-ul lui e ceva de genul "traieste primejdios si mori cu glorie".

3. Bunica locuieste singura si-si lasa usa neincuiata, asa ca, poate, spera sa se intample cava interesant, ceva ce nu s-ar putea petrece daca ar locui cu familia. Poate de asta nu s-a mutat la rude sau macar pe aceeasi strada cu ele. Probabil ca e inca suficient de tanara ca sa guste aventura, din moment ce SR este doar o copilita.

4. Vanatorul este, evident, un salvator caruia ii place sa isi chinuie adversarul invins, cu ajutorul unor adorabile fetite neintinate: fara dor si poate, un scenariu adolescentin.

5. SR ii spune lupului cat se poate de explicit unde o poate revedea, ba chiar se urca in pat cu el. E clar ca joaca "Voila" si, in cele din urma, intreaga poveste o face foarte fericita.

Adevarul este ca toate personajele din poveste cauta sa traiasca o intamplare palpitanta aproape cu orice pret. Daca luam rasplata finala in sensul ei propriu, se poate spune ca toata tatasenia a fost un complot menit sa ii vina de hac bietului lup, facandul sa creada ca e mai desptept decat toti si folosindo pe SR drept momeala. In acest caz, morala povestii nu e aceea ca fecioarele nevinovate trebuie sa evite padurile in care se gasesc lupi, ci ca lupii ar trebui sa nu se apropie de fecioarele aparent nevinovate si de bunicile acestora; pe scurt, un lup nu ar trebui sa umble prin padure singur.

De aici se naste si intrebarea interesanta: CE A FACUT MAMA DUPA CE S-A DESCOTOROSIT DE SR PE ZIUA RESPECTIVA?

... Intrebarea cruciala aici este: cu o asemenea mama si cu o asemenea experienta, cum arata SR devenita femeie adulta? ..."

Fragment din "Ce spui dupa "Buna ziua"?" - Eric Berne